Intr-un articol pentru Harvard Business Review (HBR), autorii Andrea S. Kramer si Alton B. Harris scriu ca, in timp ce faceau cercetari pentru cartea lor “It’s Not You, It’s The Workplace”, au constatat ca nu exista dovezi clare care sa arate ca, intr-adevar, ar exista o astfel de rea-vointa din partea persoanelor de sex feminin sau, cel putin, nu cu precadere in ce le priveste. De ce este atunci acest mit inca atat de prezent?
Motivul, spun autorii, pentru care aceste relatii par mai dificile intre femei nu li se datoreaza, ci e reprezentat de discriminarea de gen la locul de munca. In companiile care functioneaza dupa norme masculine, valori si asteptari asemenea, se pot crea prejudecati de gen si de afinitate.
Afinitatea de gen reprezinta, spun autorii in articolul pentru HBR, este preferinta instinctuala pe care oamenii o au ppentru a se asocia si a oferi sprijin celor cu care li se pare ca se aseamana. Astfel, la locul de munca, managerii de sex masculin ofera sanse de promovare sau functii mai inalte femeilor abia dupa ce au acordat astfel de sanse barbatilor care le sunt mai cunoscuti sau apropiati.
Prejudecata privind genul consta in presupunerea eronata ca barbatii sunt superiori femeilor cand vine vorba de leadership, sarcini sub presiune si negocieri dificile. Din acest motiv, femeile sunt adesea considerate ca fiind mai putin competente, mai putin ambitioase si mai putin competitive decat barbatii.
Cele doua prejudecati de mai sus fac astfel echipa “buna” in perpetuarea mitului potrivit caruia femeile nu se sprijina reciproc si nu reusesc sa aiba relatii profesionale de buna calitate. Perpetuarea acestui mit nu face decat sa le tina departe de masa negocierilor si limiteaza numarul de pozitii de lider, atrag atentia autorii.
Mai mult, aceste prejudecati pun presiune pe femei astfel incat acestea sa adopte un stil masculin de management pentru a se identifica cu grupul si pentru a se distanta de colegele de sex feminin. Tocmai astfel de atitudini pot crea neintelegeri intre femei, iar asta e pus pe seama unor caracteristici tipic feminine in loc sa fie pus pe seama circumstantelor de la locul de munca.
Medicina muncii un aliat al angajatorului
Manual de prim ajutor si interventie in situatii de urgenta
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Atat barbatii, cat si femeile cred in astfel de stereotipuri care vizeaza ambele genuri. De exemplu, atrag atentia aceiasi autori, femeile se asteapta ca doar colegele sa fie interesate de problemele lor personale si sa le sprijine, dar nu au aceleasi asteptari si de la colegii lor barbati. Femeile se asteapta astfel ca alte femei sa fie mai intelegatoare si mai empatice. Cand nu se intampla lucrul acesta, femeile cu astfel de asteptari pot avea reactii antagonice, vazand in celelalte femei un inamic.
Femeile care au, de exemplu, functii de conducere sunt astfel prinse intre asteptarile create de locul de munca si asteptarile celorlalte femei si sunt percepute ca fiind reci, egoiste sau ostile, in vreme ce barbatii care se comporta in exact acelasi mod cand au functia respectiva sunt perceputi ca indeplinind pur si simplu sarcinile de lucru.
Nu exista dovezi care sa arate ca exista o proportie mai mare de femei care se comporta astfel ca mai sus. Cand femeile si barbatii se comporta diferit la locul de munca, nu e din cauza unor trasaturi psihologice diferite, ci din cauza ca prejudecatile si asteptarile celorlalti sunt diferite.
.
