Studiu de caz: Cumul de functii la acelasi angajator vs. cumul de contracte la angajatori diferiti

Raspunsul specialistului:

Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea (art. 35 alin. (1) din Codul muncii).

Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.
Un salariat poate avea 2 contracte individuale de munca cu functii diferite la acelasi angajator.

Asadar, cumulul celor doua functii poate fi realizat prin incheierea a doua contracte de munca, ambele cu timp partial sau unul cu norma intreaga si unul cu timp partial daca nu sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul acestora.

Salariatul care cumuleaza doua functii la acelasi angajator pe langa un contract cu norma intreaga mai poate incheia un contract cu timp partial de maximum 3 ore pe zi.

Conform art. 115 alin. (2) din Codul muncii, durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Astfel, daca salariatul ar cumula la un contract cu norma intreaga cu un contract cu 4 ore, dupa o zi de activitate a doua zi ar avea repaus nu ar putea lucra fiind incalcate dispozitiile art. 115 alin. (2).

Conform art. 103 din Codul muncii, salariatul cu fractiune de norma este salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil.

Conform art. 105 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (3), urmatoarele:

a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;
b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;
c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

Astfel, in cazul salariatilor cu timp partial, in contractul individual de munca se va mentiona repartizarea programului de lucru, de exemplu, dupa cum urmeaza:

Intervalul orar in care salariatul presteaza activitate este obligatoriu sa fie mentionat in contractul individual de munca. In caz contrar, angajatorul poate fi sanctionat pentru munca la negru.

In Revisal se va mentiona la repartizare timp de munca – cu timp partial ore zi iar la norma cu timp partial.

Astfel, durata muncii si repartizarea programului de lucru sunt elemente obligatorii sa fie mentionate in contractul individual de munca. Prin urmare, in contractul individual de munca se va stabili un numar de ore si un interval orar in care va fi prestata activitatea. Ulterior, daca numarul de ore si/sau intervalul orar se modifica se va incheia act aditional la contractul individual de munca. Insa, actul aditional se incheie si se inregistreaza in Revisal cu cel putin o zi anterior datei la care modificarea produce efecte (art. 17 alin. (5) si art. 4 alin. (2) din HG 905/2017 privind registrul general de evidenta a salariatilor.

Insa cumulul de functii la acelasi angajator este permis numai pentru functii diferite, de unde si expresia CUMUL DE FUNCTII. In cazul in care salariatul lucreaza in aceeasi functie peste timpul normal de munca, timpul astfel lucrat este considerat munca suplimentara pentru care va primi spor.

Munca suplimentara este reglementata de Codul muncii in cadrul art. 120 – 124. Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal va fi considerata munca suplimentara.

Cumul de contracte la mai multi angajatori este diferit de cumulul de functii la acelasi angajator.

Codul muncii, republicat reglementeaza dreptul salariatului de a munci la acelasi angajator sau la angajatori diferiti in baza mai multor contracte individuale de munca. In temeiul contractului individual de munca, salariatul presteaza munca pentru care a fost angajat, respectiv munca corespunzatoare functiei/ocupatiei prevazute in CIM conform atributiilor stabilite in fisa postului.

Cu alte cuvinte, regula este ca un salariat poate avea doua sau mai multe contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.

Cu privire la timpul de lucru, prevederile din Codul muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca.

Conform art. 112 alin. (1) din Codul muncii, republicat pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. La art. 114 alin. (1) din Codul muncii, republicat se prevede ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

Astfel, Codul muncii, republicat nu impune conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca.

In acest sens, prevederile Codului muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca.

In cazul unui cumul de functii, in unele opinii se apreciaza ca interdictia referitoare la cele 40 de ore si, respectiv, 48 de ore, nu isi mai gaseste aplicabilitate.

Totodata, legislatia muncii nu instituie obligatia existentei unei pauze intre munca prestata in temeiul a doua sau mai multe contracte individuale de munca.

Asadar, apreciem ca, o persoana poate cumula doua contracte individuale de munca la angajatori diferiti, situatie in care apreciem ca prin dispozitiile sale, Codul muncii, republicat nu impune conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca.

Asadar, fata de cele mentionate, apreciem ca pot fi desfasurate doua functii cu norma intreaga, la angajatori diferiti, cu respectarea conditiilor mentionate anterior.

Atentie! Programul de lucru nu se suprapune, iar prestarea activitatilor poate fi realizata in mod corespunzator pentru ambii angajatori. Salariatul are obligatia sa declare locul unde considera functia de baza, de regula la locul cu venitul cel mai mare. 
Astfel, un salariat poate avea doua contracte de munca cu norma intreaga de 8 ore numai la angajatori diferiti.

Raspuns oferit de Gabriela Dita, consilier juridic, pentru PortalCodulMuncii.ro >>