DREPTURILE SALARIATULUI

Potrivit art. 39 alin. (1) din Codul muncii, salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamânal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de
munca si a mediului de munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.

„Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi“, spune articolul de mai sus. Aceasta inseamna ca poate sa aiba si alte drepturi?
Sunt aceste drepturi absolute? In ce sens?
Am vazut ca nu se poate renunta la ele, dar vine intrebarea: pâna unde se pot negocia aceste drepturi?
Si mai ales, care este limita dincolo de care dreptul incepe sa fie exercitat abuziv?

“Drepturile salariatului in Romania” este singura lucrare de acest gen din Romania, care vine in ajutorul angajatilor, indiferent de functia pe care o ocupa - ea acopera toate posibilele abuzuri, de la angajare si concediere pana la salarizare, evaluare, concedii, formare profesionala etc