Nulitatea contractului individual de munca asa cum este reglementata de Codul muncii in art. 57, exprima opiniile teoretice si practice in aceasta materie. Initial, problemele pe care le ridica nulitatea contractului individual de munca se solutionau prin aplicarea regulilor referitoare la nulitatea din dreptul civil.
Ulterior, nulitatea a fost consacrata in legislatia muncii, indirect, prin intermediul art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, in prezent abrogata, dar se aplicau, in continuare, normele dreptului comun.
Legea nr. 62/2011 a dialogului social, reglementeaza nulitatea contractelor colective de munca.
Nulitatea absoluta si nulitatea relativa
Nulitatea contractului individual de munca este determinata de o cauza anterioara sau concomitenta incheierii acestuia, spre deosebire de incetarea contractului de munca, determinata de situatii intervenite pe parcursul executarii contractului respectiv.
Potrivit art. 57 alin. (2) din Codul muncii, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor. Astfel, nulitatea in dreptul muncii retroactiveaza, contractul de munca fiind un contract de prestatii succesive.
Constatarea nulitatii unei clauze a contractului individual de munca nu determina, in principiu, decat inlaturarea acestuia, avand deci ca efect nulitate partiala si nu cea a intregului contract.
Art. 57 alin. (4) dispune: in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri.
In temeiul art. 47 alin. (6), constatarea nulitatii si stabilirea potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor.
Procedural, sunt aplicabile prin asemanare normele de la incetarea contractului de munca. Fie angajatorul, fie salariatul pot ridica celeilalte parti problema nulitatii.
Constatarea nulitatii se face de catre cel care a incheiat pentru unitate contractul de munca si se comunica in scris salariatului. In cazul in care salariatul este cel care a contestat nulitatea, el o va comunica tot in scris unitatii.
In ambele cazuri, se urmareste realizarea unui acord, ceea ce corespunde intru totul spiritului legislatiei muncii care pune in prim plan dialogul dintre partile contractului individual de munca.
Daca partile nu se inteleg asupra nulitatii conform art. 57 alin. (7) se pronunta de catre instanta de judecata. Prin urmare, in situatia dezacordului intre partile contractului de munca, nulitatea, ca si in dreptul civil, este judiciara.
Fata de dreptul comun, in care nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, iar nulitatea relativa in anumite termene.
Potrivit art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada de timp in care contractul respectiv este in fiinta.
Nu exista deci nici o distinctie, sub aspectul termenelor, intre nulitatea absoluta si cea relativa.
Nulitatea determinata de existenta viciilor de consimtamant (eroare, dol) are caracter relativ. Ea este, prin urmare, remediabila.
O deosebire esentiala fata de regimul nulitatii in dreptul civil consta in faptul ca in dreptul muncii sunt remediabile si o serie de nulitati absolute ale contractului individual de munca. Desigur, art. 57 alin. (3) din Codul muncii este formulat generic, incorporand deci si cazurile de nulitate absoluta, respectiv: Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege.
Exemplu
Nulitatea se poate acoperi prin:
- indeplinirea ulterioara a conditiilor de studii sau de vechime in munca;
- infiintarea ulterioara a postului care nu a existat la angajare sau deblocarea celui existent, dar blocat la data angajarii in munca;
- obtinerea ulterioara a avizului/autorizarii/atestarii din partea organului competent;
- manifestarea ulterioara a consimtamantului la incheierea contractului de munca de catre cel imputernicit de lege in acest scop;
- obtinerea ulterioara a reabilitarii de catre cei incadrati in functii pentru care legea interzice incadrarea celor condamnati, fie pentru anumite fapte penale, fie pentru orice infractiune.
Ulterior, nulitatea a fost consacrata in legislatia muncii, indirect, prin intermediul art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, in prezent abrogata, dar se aplicau, in continuare, normele dreptului comun.
Legea nr. 62/2011 a dialogului social, reglementeaza nulitatea contractelor colective de munca.
Nulitatea absoluta si nulitatea relativa
Procedura completa la angajare Caiet de lucru pentru angajatori si manageri de HR
Ghid practic privind munca desfasurata de cetatenii non-UE pe teritoriul Romaniei
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Nulitatea contractului individual de munca este determinata de o cauza anterioara sau concomitenta incheierii acestuia, spre deosebire de incetarea contractului de munca, determinata de situatii intervenite pe parcursul executarii contractului respectiv.
Potrivit art. 57 alin. (2) din Codul muncii, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor. Astfel, nulitatea in dreptul muncii retroactiveaza, contractul de munca fiind un contract de prestatii succesive.
Constatarea nulitatii unei clauze a contractului individual de munca nu determina, in principiu, decat inlaturarea acestuia, avand deci ca efect nulitate partiala si nu cea a intregului contract.
Art. 57 alin. (4) dispune: in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri.
In temeiul art. 47 alin. (6), constatarea nulitatii si stabilirea potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor.
Procedural, sunt aplicabile prin asemanare normele de la incetarea contractului de munca. Fie angajatorul, fie salariatul pot ridica celeilalte parti problema nulitatii.
Constatarea nulitatii se face de catre cel care a incheiat pentru unitate contractul de munca si se comunica in scris salariatului. In cazul in care salariatul este cel care a contestat nulitatea, el o va comunica tot in scris unitatii.
In ambele cazuri, se urmareste realizarea unui acord, ceea ce corespunde intru totul spiritului legislatiei muncii care pune in prim plan dialogul dintre partile contractului individual de munca.
Daca partile nu se inteleg asupra nulitatii conform art. 57 alin. (7) se pronunta de catre instanta de judecata. Prin urmare, in situatia dezacordului intre partile contractului de munca, nulitatea, ca si in dreptul civil, este judiciara.
Fata de dreptul comun, in care nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, iar nulitatea relativa in anumite termene.
Potrivit art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada de timp in care contractul respectiv este in fiinta.
Nu exista deci nici o distinctie, sub aspectul termenelor, intre nulitatea absoluta si cea relativa.
Nulitatea determinata de existenta viciilor de consimtamant (eroare, dol) are caracter relativ. Ea este, prin urmare, remediabila.
O deosebire esentiala fata de regimul nulitatii in dreptul civil consta in faptul ca in dreptul muncii sunt remediabile si o serie de nulitati absolute ale contractului individual de munca. Desigur, art. 57 alin. (3) din Codul muncii este formulat generic, incorporand deci si cazurile de nulitate absoluta, respectiv: Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege.
Exemplu
Nulitatea se poate acoperi prin:
- indeplinirea ulterioara a conditiilor de studii sau de vechime in munca;
- infiintarea ulterioara a postului care nu a existat la angajare sau deblocarea celui existent, dar blocat la data angajarii in munca;
- obtinerea ulterioara a avizului/autorizarii/atestarii din partea organului competent;
- manifestarea ulterioara a consimtamantului la incheierea contractului de munca de catre cel imputernicit de lege in acest scop;
- obtinerea ulterioara a reabilitarii de catre cei incadrati in functii pentru care legea interzice incadrarea celor condamnati, fie pentru anumite fapte penale, fie pentru orice infractiune.
