Raspuns: Conform art. 120 alin. (2) din Codul muncii, munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident iar potrivit art. 121 alin. (1), la solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
Prin urmare, cel care are initiativa prestarii orelor suplimentare trebuie sa fie angajatorul.
Solicitarea angajatorului de a efectua ore suplimentare nu trebuie sa fie expresa. De asemenea, legea nu impune ca solicitarea sa fie efectuata in scris. De exemplu, angajatorul ar putea impune sarcini de serviciu suplimentare fata de cele curente, a caror indeplinire sa reclame prestarea unei munci suplimentare corespunzatoare, fara a face referire la timpul de lucru.
In consecinta, solicitarea angajatorului de a efectua ore suplimentare poate rezulta si ordinul de deplasare. In practica, acordul angajatorului poate fi dovedit cu orice mijloc de proba admis de lege, cum ar fi, martori, interogatoriu, inscrisuri, etc.
Consimtamantul salariatului la efectuarea orelor suplimentare poate fi exprimat in mod expres dar si in mod tacit. Daca de exemplu, fara a consimti expres sa efectueze ore suplimentare, salariatul le efectueaza, se presupune ca a acceptat in mod tacit.
Manual de prim ajutor si interventie in situatii de urgenta
Ghid complet Instructiuni proprii de securitate a muncii
250 Modele Fise de Post
Potrivit art. 119 din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.
Angajatorul nu se poate prevala de propria sa nelegalitate, constand in netinerea evidentei orelor de munca, pentru a nu lua in considerare orele suplimentare efectuate de salariati.
