DIURNA - AMENZI SAU DOSAR PENAL

1.    Daca un salariat este nevoit sa lucreze la un alt punct de lucru al aceluaisi angajator, in acelasi oras, salariatului nu i se va acorda diurna, intrucat scopul acesteia este de a acoperi cheltuielile suplimentare de hrana. Vor fi insa decontate cheltuielile de transport efectuate pentru deplasarile la unitatea unde salariatul desfasoara activitati de lucru.

2.    Potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal, sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, a indemnizatiei primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, in intelesul impozitului pe venit. In schimb, sunt impozabile sumele acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice, indiferent daca acestea realizeaza profit in exercitiul curent si/sau din anii precedenti. Asadar, situatia este diferita in functie de calitatea angajatorului – persoana juridica platitoare sau neplatitoare de impozit pe profit.

3.    Delegarea presupune schimbarea unui singur element al contractului individual de munca, respectiv locul muncii. Prin urmare, durata timpului de lucru, ca de altfel orice alt element al contractului individual de munca, nu se poate modifica prin efectul delegarii. Astfel, nu tot intervalul de timp cuprins intre ora de plecare si ora de inapoiere din delegatie constituie timp de lucru, ci numai intervalul de timp in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale. Nu constituie timp de lucru zilele libere de care salariatul beneficiaza in perioada in care este delegat cum este cazul zilelor de repaus saptamanal.

4.    Art. 2 din H.G. nr. 1.860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul serviciului prevede ca, pentru salariatii din cadrul companiilor nationale, societatilor comerciale si regiilor autonome la care drepturile salariale se acorda prin negociere, drepturile banesti pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii in cadrul localitatii, in interesul serviciului, se acorda in conditiile prevazute in contractele colective sau individuale de munca.

5.    Potrivit art. 44 alin. (2) din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil. De asemenea, intrucat delegarea presupune schimbarea numai a locului muncii, salariatii beneficiaza pe durata delegarii de toate drepturile stabilite de lege, de contractul individual de munca si de contractul colectiv de munca aplicabil. Pe cale de consecinta, daca salariatul presteaza activitate in zilele de sambata si duminica el va beneficia, in cursul saptamanii, de alte doua zile libere stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern, de sporul mentionat la art. 137 din Codul muncii, precum si de drepturile prevazute la art. 44 alin. (2) din acelasi cod.

6.    Atat delegarea, cat si detasarea presupun schimbarea locului muncii prevazut in contractul individual de munca. In acest sens, art. 42 alin. (1) din Codul muncii stabileste ca locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.

7.    In cazul in care locul muncii inscris in contractul individual de munca nu este modificat prin delegare sau detasare, salariatilor nu li se poate acorda diurna. In situatia in care salariatul nu are un loc de munca stabil, partile pot recurge la clauza de mobilitate stabilita de art. 25 din Codul muncii. Prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura. Spre deosebire de delegare sau detasare – masuri dispuse de regula unilateral, dar avand caracter temporar –salariatul care a acceptat o clauza de mobilitate isi executa obligatiile de munca prin deplasari de serviciu fie interminente, fie continue pe intreaga durata a contractului individual de munca. In acest caz, partile pot stabili in contractul individual de munca prestatii suplimentare in bani sau in natura, deoarece salariatul, in deplasarile in interes de serviciu, neaflandu-se in delegare sau detasare, nu primeste indemnizatie de deplasare, drept ce se cuvine, potrivit contractului individual de munca sau/si contractului colectiv de munca, celor delegati sau detasati.