Raspuns:
1) Potrivit art. 122 alin. (1) din Codul muncii, republicat, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
In urma modificarii acestei prevederi legale prin Legea nr.40/2011, observam ca s-a marit perioada de timp in care pot fi compensate orele suplimentare de la 30 la 60 de zile calendaristice.
Art. 123 alin.(1) din Codul muncii, republicat, prevede ca in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art.122 alin.(1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. Regula in privinta muncii suplimentare este compensarea prin ore libere platite, iar plata muncii suplimentare prin adaugarea unui spor la salariu se poate dispune numai in situatii de imposibilitate obiectiva a compensarii in termenul stabilit de legiuitor in art.122 alin. din Codul muncii, republicat.
Or, posibilitatea compensarii sau, dimpotriva, imposibilitatea compensarii in termenul legal apreciem ca se poate observa odata cu existenta situatiilor obiective ce fac imposibila compensarea pe parcursul derularii perioadei de 60 de zile dupa efectuarea muncii suplimentare.
Din aceasta perspectiva apreciem ca munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia si numai daca compensarea in acest termen nu este posibila in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. Potrivit art. 123 alin. (1) din Codul muncii, republicat, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Alin. (2) din acelasi articol prevede ca sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
Prin urmare, sporul pentu munca suplimentara nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza, insa poate fi mai mare, acesta fiind stabilit prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca.
In ceea ce priveste munca in zilele de repaus saptamanal, art. 137 din Codul muncii, republicat, stabileste urmatoarele reguli:
– repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica;
– in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfaşurarea normal a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern, situatie in care salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca;
– zilele de repaus saptamanal pot fi acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depaşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului territorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. In acest caz, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2) din Codul muncii, respectiv la dublul compensatiilor de 75% din salariul de baza.
2) Potrivit art. 138 din Codul muncii, republicat, in cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari. Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in aceste conditii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2) din Codul muncii.
Asadar, repausul saptamanal se acorda intotdeauna in natura, de regula sambata si duminica, iar daca acordarea in zilele de sambata si duminica ar prejudicial interesul public sau desfaşurarea normala a activitatii, repausul se poate acorda si in alte zile stabilite prin contractual colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern, situatie in care salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
Prin urmare, daca salariatul nu beneficiaza de repausul saptamanal in zilele obisnuite de sambata si duminica, are dreptul la un spor la salariu, alaturi de alte 48 de ore de repaus fixate in alte zile ale saptamanii. Mentionam ca nu este reglementat legal un cuantum minim al acestui spor, ci legiuitorul a lasat partilor libertate deplina in stabilirea cuantumului sporului. Insa sporul trebuie stabilit prin negociere si acordat.
